marți, 5 august 2014

Adevarul despre piata laptelui


O analiză a pieței laptelui din România, efectuată de jurnaliștii de la Adevărul, scoate în evidență realitățile momentului.
 ”După ce se colectează cu mai puţin de un leu/litru de la crescătorii de animale, laptele ajunge la peste 4-5 lei/litru în magazine pentru că procesatorii şi retailerii storc profituri maxime de pe urma lui, lăsând creşterea costurilor în seama furnizorilor.
 Războaiele purtate în ultima perioadă de fabricile de lactate cu furnizorii lor tradiţionali – crescătorii de vaci, oi sau bivoliţe – au devoalat câteva realităţi interesante de pe această piaţă. Spre exemplu, laptele pleacă din ferme surprinzător de ieftin (sub un leu pe litru), apoi ni se vinde surprinzător de scump (peste patru lei pe litru), în condiţiile în care calitatea produsului finit din magazine nici măcar nu se poate compara cu a produsului iniţial.
 „Adevărul“ vă prezintă traseul laptelui de la uger (sau, după caz, de la cisterna importatorului) până la rafturile din magazine, arătând că pe fiecare verigă din acest lanţ se adaugă câte ceva la preţ şi se pierde câte ceva la calitate.   Furnizorii, prinşi în menghina preţurilor   Cine a băut o cană de lapte proaspăt muls, la ţară (şi nu-i poate uita gustul), va compara întotdeauna savoarea acelui produs cu ceea ce bea aproape zilnic dintr-un ambalaj bine brănduit ca fiind „lapte de consum“, cumpărat din magazin.
 Dincolo de gustul complet diferit faţă de… amintirea de la ţară, se desfăşoară o întreagă poveste care nu este deloc favorabilă consumatorului.   Pe scurt, în sistemul de industrializare, laptele (de la ţară) este colectat de la crescătorii de vaci, oi sau bivoliţe cu preţuri derizorii: între 0,6 şi 0,9 lei/litru din fermele mici, respectiv între 1,2 şi 1,7 lei/ litru din cele mari.   Se şi importă, la preţuri comparabile (în jur de 30 de eurocenţi/litru, echivalentul a 1,2-1,5 lei/litru), pentru completare.
 Apoi, în unităţile de procesare („fabricile de lapte“), acest produs este stors de aproape toate proprietăţile sale iniţiale şi ambalat corespunzător. De aici, laptele pleacă la un preţ de cel puţin 3 lei/litru, pentru că procesatorii au costuri specifice de prelucrare. Într-un final, laptele ajunge la magazin cu 4 până la 6 lei/litru, pentru că, la rândul lor, procesatorii trebuie să plătească diverse taxe impuse de comercianţi.
 Aşadar, laptele – de bună calitate – pleacă ieftin din ferme şi ajunge scump, cu o calitate mult mai joasă, la raft. Cum este posibil?   „Între procesator şi comerciant creşte cel mai mult preţul laptelui, pentru că acolo sunt costurile cele mari, intervine şi TVA, dar tot acolo apar şi profiturile. Pe măsură ce cresc costurile, acestea sunt împinse ori în amonte, spre crescătorul de bovine, ori (mai rar) în aval, spre consumator. Uitaţi-vă la raportările financiare: marile profituri sunt la retail şi la fabricile de lapte, în timp ce la ferme sunt cele mai mici câştiguri şi, adesea, sunt pierderile.
 De câte ori se scumpesc input-urile sau creşte vreo taxă, retailerul oferă mai puţin procesatorului (pentru a-şi reduce costurile proprii), iar acesta oferă mai puţin fermierului pentru litrul de lapte. Aşa am ajuns ca în România crescătorii să obţină cele mai proaste preţuri din Europa pentru lapte“, a declarat pentru „Adevărul“ dr. Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România.   O anatemă nemeritată   Cât priveşte calitatea laptelui românesc, obţinut în ferme, aceasta nu e cu nimic mai prejos decât a celui din alte ţări. Dimpotrivă, „în zonele de deal şi de munte, flora consumată de bovine este mult diversificată (peste 100 de specii), de aici şi savoarea laptelui, pe care colectorii se prefac că n-o observă, oferind acelaşi preţ indiferent de zona în care este obţinut“, a subliniat liderul patronal.
 „Laptele este prin definiţie un lichid viu, trebuie să conţină acele bacterii lactice care îi dau proprietăţile specifice şi pe care le pierde la procesare. Ideea aceasta că laptele nostru este neconform e o anatemă nemeritată“, a mai spus Claudiu Frânc.   Dar toate aceste necazuri se vor termina curând, pentru cel puţin două motive. În primul rând, din toamnă se va aplica un set de normative adiacente Legii laptelui (nr. 297/2011) prin care pe ambalaje se va eticheta absolut totul despre acest produs.
 „Vom vedea pe etichetă originea, locul din care a fost colectat, cantitatea de lapte proaspăt, cantitatea de lichid reconstituit din lapte praf şi mai ales cât la sută din acel produs este altceva decât lapte. Dacă s-ar afişa acum toate acestea, nu v-ar veni să credeţi ce proporţii au ultimele două componente“, a explicat reprezentantul crescătorilor.   În al doilea rând, de la 31 martie 2015 vor fi eliminate cotele de lapte în UE şi românii vor putea să-şi negocieze preţurile de pe cu totul alte poziţii, ne-a mai spus liderul patronal.”  (www.adevarul.ro)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu